Dedicată lui Iehova
„Un Dumnezeu al adevărului, și fără nedreptate, drept și curat este El.” Deuteronom 32:4
și lui Isus Christos
„Eu sunt calea, adevărul și viața.” Ioan 14:6
și lui Isus Christos
„Eu sunt calea, adevărul și viața.” Ioan 14:6
„Un Dumnezeu al adevărului, și fără nedreptate, drept și curat este El.” Deuteronom 32:4
Pagină proiectată în programul pentru crearea site-urilor WebWave
Charles Taze Russell (1852–1916) a fost fondatorul mișcării cunoscute sub numele de Studenții în Biblie (Bible Students) din 1870 și primul președinte și inițiatorul „Watch Tower Bible and Tract Society” în 1881. Activitatea lui a fost marcată de un interes profund pentru studiul profețiilor biblice și pentru înțelegerea logică și cronologică a Scripturilor. Din 1870, a început să conducă grupuri independente de studiu biblic, respingând învățăturile tradiționale despre iad, trinitate și nemurirea sufletului, accentul era pus pe Biblie, și nu pe tradiții, iar datorită acestei abordări deschise și lipsite de prejudecăți, au fost atrași mii de oameni din SUA și, mai târziu, din întreaga lume.
Joseph Franklin Rutherford (1869–1942) a fost al doilea președinte al „Watch Tower Bible and Tract Society” între 1917 și 1942, succedându-l pe Charles Taze Russell după moartea acestuia în 1916. Rutherford a fost prolific din punct de vedere editorial, scriind peste 20 de cărți și broșuri și a inițiat campanii de distribuție masivă a literaturii, în perioada conducerii sale extinzând la nivel global mesajul adevărului. În 1931, sub conducerea sa, s-a adoptat numele oficial de Martorii lui Iehova (Jehovah's Witnesses).
Nathan H. Knorr (1905–1977) a fost al treilea președinte al „Watch Tower Bible and Tract Society” și a condus organizația Martorilor lui Iehova începând din 1942. Sub conducerea sa, revista Turnul de Veghere a devenit cea mai răspândită publicație din lume din categoria sa.
2.1. Perioada până în 1928
Având în vedere că „Watch Tower Bible and Tract Society” (din S.U.A.) și-a început activitatea încă din 1881, o parte din scrierile sale au ajuns și în România chiar înainte de Primul Război Mondial, prin intermediul unor pionieri români care vestiseră mai întâi adevărul în S.U.A., iar apoi s-au întors pentru a-l răspândi și aici, punând astfel bazele activității. Aceste materiale au fost sub formă de cărți, broșuri și reviste, toate traduse din limba engleză. Traducerea s-a realizat cu ajutorul unui comitet de editori, care s-a asigurat ca mesajul transmis în limba română să reflecte cu fidelitate conținutul literaturii originale.
După încheierea Primului Război Mondial, în anul 1919, a fost introdusă în România revista „Veghetorul Dimineții”, o publicație lunară tradusă din engleză după materialele Societății „Watch Tower Bible and Tract Society” din S.U.A., fiind publicată de „Studenții Bibliei Asociați Români”. Începând cu anul 1920, învățăturile au început să apară sub denumirea „Turnul Veghetor” și de la numărul 8, revista a început să fie cunoscută sub numele „Turnul de Veghere”.
Între anii 1920 și 1925, traducerea, editarea și publicarea în limba română a acestor scrieri s-au realizat în România de către „Studenții Bibliei – Branșa Română” din Cluj-Napoca. Tipărirea s-a făcut în mai multe locații, inclusiv la tipografiile Gutenberg S.A. din Cluj, Kosmos S.A. din Târgu Mureș și Adolf Sonnenfeld S.A. din Oradea-Mare. Începând cu numărul 6/1922 al revistei „Turnul de Veghere”, publicațiile au fost tipărite la Tipografia „Viața” (Societate Anonimă pe Acțiuni de Editură și Publicitate) din Cluj, deținută de fratele Sima. Cei implicați în acest efort s-au ocupat nu doar de partea de traducere, editare și tipărire, ci și de distribuirea literaturii către cei interesați din România acelor vremuri. Întreaga activitate era organizată riguros, iar rapoartele de lucru erau transmise, prin filiere, către sediul central al „Watch Tower Bible and Tract Society” din S.U.A.
Alte publicații marcante distribuite în această perioadă au mai fost și „Volumele I-VII”, „Fotodrama Creațiunii” ale Pastorului Russell și cartea „Harfa lui Dumnezeu” - 1923.
Între anii 1926 și 1928, autoritățile române au interzis adunările publice, precum și publicarea și distribuirea literaturii Watchtower. Această mișcare a fost considerată a avea influențe externe și a fost percepută ca o contestare a structurilor religioase tradiționale. De asemenea, autoritățile au invocat motive de securitate națională, fiind îngrijorate de poziția pacifistă a propovăduitorilor, de refuzul acestora de a face serviciul militar și de neimplicarea lor în viața politică.
În ciuda interdicțiilor, în jurul anului 1927 au apărut, pentru scurtă vreme, câteva publicații sub denumirea cenzurată „Secerișul”. Această schimbare de nume a fost făcută pentru a evita problemele cu autoritățile, iar sursa materialelor continua să fie literatura Watchtower. Denumirea publicației era adesea prescurtată prin inițialele „T. de V.” (Turnul de Veghere) sau „W.T.” (Watch Tower), astfel încât mesajul să ajungă mai departe la cei însetați de adevăr, în ciuda opoziției și a persecuțiilor și cenzurii venite din partea adversarilor.
2.2. Perioada 1929 – 1938
Din anul 1929, dorința sinceră a multora de a înțelege cuvântul lui Dumnezeu a determinat ca scrierile Societății Watchtower să continue să ajungă în România, de această dată prin alte căi. Astfel, în perioada 1929–1930, traducerile „Turnului de Veghere” ale „Watch Tower Bible and Tract Society” din S.U.A, au fost publicate periodic sub numele modificat „Lumina Bibliei”, sosite prin filiera de la Viena și tipărite la Tipografia W.T. Viena. În continuare, între anii 1931–1932, publicațiile au fost cunoscute sub numele „Revărsatul Zorilor”, ajungând în România prin intermediul editorului Harry Doughty din Viena, fiind tipărite de A. Krafzik, tot în Viena.
Începând cu anul 1932, mai exact cu numărul 7, publicațiile Turnului de Veghere - Watchtower au apărut sub denumirea „Vestitorul Numelui lui Iehova”. Inițial, aceste reviste au fost publicate prin filiera din Berna, Elveția, la Tipografia M.C. Harbeck. Începând cu numărul 13 din același an și până în 1937, editarea și publicarea s-au realizat în România, prin filiera din București, de către „Societatea de Biblie și Tractate M.D.I.” (Martorii lui Dumnezeu Iehova) recunoscută în Monitorul Oficial din 1933, cu sediul pe Strada Crișana nr. 33. Între anii 1932–1937, toate învățăturile au fost tipărite în mai multe tipografii din București, printre care: „Cartea de Aur”, „Tipografiile Române Unite S.A.” și „I. Scher”.
Alte publicații distribuite în această perioadă au fost sub formă de cărți, din care amintim: „Creațiune” - 1931, „Bogăție” - 1936, precum și o serie de broșuri pentru lucrarea din casă în casă, cum ar fi: „Armaghedon” - 1937, „Descoperit” - 1937 și altele disponibile la secțiunea Literatură.
Datorită asupririlor exercitate asupra organizației, toate publicațiile „Societății de Biblie și Tractate M.D.I.” nu a mai continuat după anul 1937, iar activitatea a fost oprită. Cu toate acestea, în anul 1938 au apărut în România câteva reviste traduse, distribuite fără coperți, provenite prin filiera din Praga, Cehoslovacia, și tipărite la Tipografia R. Brezina.
În contextul presiunilor exercitate de autoritățile statului, în anul 1938, este instaurată o dictatură regală, ce a avut ca efecte și oprirea oricărei forme de activitate considerată „prozelitism religios”, inclusiv distribuirea de broșuri, reviste sau alte materiale scrise de către membrii. Ulterior, în anul 1939, printr-o decizie a Ministerului Justiției, activitatea Martorilor lui Iehova a fost interzisă în mod explicit pe întreg teritoriul României (vezi Monitorul Oficial al României din 15 Iulie 1939).
2.3. Perioada 1939 – 1945
Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales în perioada 1939–1945, nu au mai apărut în România publicații provenite de pe filiera Watch Tower Bible and Tract Society din S.U.A. În acest timp, mulți Martori ai lui Iehova au fost arestați și asupriți, întrucât au refuzat cu fermitate participarea la conflictul militar. Se părea că opoziția era alimentată de forțe ostile care intuiau importanța adevărurilor profetice descoperite în acea vreme — adevăruri care aveau să-i întărească pe Martorii fideli, ajutându-i să rămână statornici în credință și să reziste încercărilor războiului.
2.4. Perioada 1945 – 1948
La sfârșitul anului 1945, se înființează „Editura Asociația Martorii lui Iehova din România” (vezi Monitorul Oficial al României din 28 mai 1945), persoană juridică morală, cu sediul în București 2, Aleea Tonola și mai apoi strada Basarabia nr. 38. Această editură reia activitatea de traducere, editare și publicare a scrierilor Societății „Watch Tower Bible and Tract Society” din S.U.A. În această perioadă, au fost utilizate mai multe tipografii, dintre care se remarcă „Standard Graphica – Marvan”, din București, și „Imprimeria București”.
Deși scurtă, această perioadă de activitate avea să aducă în România o serie importantă de învățături, printre care cartea „Adevărul vă va face liberi” - 1947, revistele periodice publicate din nou sub denumirea oficială „Turnul de Veghere”, precum și o serie de broșuri destinate lucrării de propovăduire, cum ar fi: „Scopul lui Dumnezeu” - 1945, „Libertate în lumea nouă” - 1947 și altele disponibile la secțiunea Literatură.
După anul 1948, toate activitățile Martorilor lui Iehova au fost suspendate și scoase în afara legii, ca urmare a restricțiilor impuse de regimul comunist (vezi Monitorul Oficial al României din 9 februarie 1948 - literatură înterzisă).
Odată cu instalarea în forță a regimului Comunist, mai cu seama din 1948, Martorii lui Iehova din România au fost interziși oficial, biroul din București fiind desființat și toate bunurile inclusiv clădiri și literatură fiind confiscate. Toate acestea deoarece erau considerați o amenințare pentru noua ordine ideologică, principalele motive fiind: refuzul pentru serviciul militar, neimplicarea în politică, contacte externe și literatura străină.
În ciuda acestor interdicții, Martorii lui Iehova au continuat activitatea în mod clandestin, pe tot parcursul regimului comunist. În localitățile rurale, întrunirile se desfășurau în cercuri restrânse, adesea mascate sub forma unor „șezători”, pentru a diminua riscul legal în cazul unor descinderi. În marile orașe, credincioșii se întâlneau prin rotație în locuințele private ale membrilor, unde studiau împreună Biblia și literatura păstrată în ascuns.
Lucrarea de predicare din casă în casă, caracteristică Martorilor lui Iehova, a fost suspendată în această perioadă și nu se putea desfășura într-un cadru organizat. În schimb, învățăturile biblice erau transmise doar pe cale personală, către vecini sau cunoștințe de încredere.
În anumite perioade ale anului, cu precădere în zilele libere stabilite la nivel național, erau organizate adunări extinse la care participau Martori ai lui Iehova din întreaga țară. Aceste întruniri se desfășurau, de regulă, în zone izolate de la periferia orașului Cluj sau a altor zone stabilite, uneori chiar în păduri sau zone retrase, pentru a evita supravegherea autorităților.
Scopul acestor adunări era de a le oferi fraților posibilitatea, de a studia împreună învățăturile Bibliei și de a-și întări credința în condiții de siguranță, într-un cadru cât mai discret. Chiar și în condiții de persecuție, aceste întâlniri reprezentau momente de alinare și întărire, menite să sprijine unitatea și continuitatea activității chiar și în această perioadă tulbure.
Persoanele surprinse în timpul adunărilor sau implicate în distribuirea sau deținerea de literatură erau supuse represiunii severe. Acestea erau arestate, anchetate și condamnate la ani grei de închisoare sau muncă silnică în penitenciare și lagăre de tristă amintire, precum Aiud, Gherla sau Pitești.
Prin îndurarea lui Iehova, care i-a păstrat în viață, imediat după căderea regimului comunist, aceștia s-au reunit și s-au reînregistrat oficial sub denumirea Asociația „Martorii lui Iehova” din România, cu sediul în Cluj-Napoca, în calitate de persoană juridică morală (A.M.I.R.).
Având în vedere că, în anul 1990, unii dintre frații care fuseseră membri ai Asociației „Martorii lui Iehova”, scoasă în afara legii în anul 1948, se aflau încă în viață și continuau să adere la aceleași principii de credință, aceștia s-au considerat pe deplin îndreptățiți să se declare continuatorii legitimi ai acelei organizații. În acest spirit, a fost depusă o cerere de reînregistrare la Judecătoria Cluj-Napoca, care a fost aprobată în data de 2 februarie 1990.
Reintrată în legalitate după 42 de ani de interdicție, Asociația „Martorii lui Iehova” și-a reluat activitatea publică încă din prima lună, organizând două expuneri biblice (congrese) în datele de 11 martie și 25 martie 1990.
Ulterior, activitatea a continuat cu organizarea de expuneri biblice în majoritatea orașelor din țară, urmate de lucrarea de mărturie din casă în casă, fie ca parte a programului stabilit înaintea întrunirilor, fie desfășurată independent.
Pe lângă această lucrare la nivel național, desfășurată sub coordonarea A.M.I.R., fiecare vestitor din grupele de studiu și-a asumat un teritoriu de predicare și propovăduire în proximitatea domiciliului propriu, metodă care continuă să fie aplicată și în prezent. Pentru pregătirea spirituală și consolidarea cunoștințelor biblice, Martorii lui Iehova participă cu regularitate, de mai multe ori pe săptămână, la întâlniri de studiu în grupuri organizate, folosind Biblia și doar literatura originală publicată sub supravegherea Societății WatchTower până în anul 1948.
Din aceste studii, ei au înțeles cu claritate că este datoria fiecărui creștin consacrat să dea mărturie despre adevărul biblic, atât prin lucrarea din casă în casă, cât și prin prezența activă în spațiul public.
Asociația „Martorii lui Iehova” din România, persoană juridică morală, este alcătuită din persoane devotate lui Dumnezeu, care recunosc și respectă aranjamentul Său teocratic. Membrii acestei asociații s-au unit cu scopul de a colabora în mod organizat, într-un spirit de unitate și în deplină armonie cu voința divină, contribuind împreună la împlinirea scopurilor transmise de Dumnezeu, în Sfintele Scripturi.
Scopul principal pentru care s-au organizat sunt:
Având în vedere cele de mai sus, la nivel individual, un membru trebuie să respecte următoarea conduită:
Pentru a îndeplini această lucrare, membrii își aprofundează cunoștințele prin studii biblice regulate, desfășurate atât în cadrul adunărilor locale, cât și individual. Materialele utilizate pentru hrana spirituală includ literatura originală menționată în capitolele anterioare, care este analizată și comparată cu textul Bibliei, pentru o înțelegere corectă și profundă a învățăturilor Scripturale.
Martorii lui Iehova nu urmăresc impunerea credinței lor asupra întregii lumi și nu consideră că au obligația de a converti oamenii. Scopul lor principal este de a transmite mesajul despre Împărăția lui Dumnezeu cât mai multor persoane, oferindu-le tuturor ocazia de a-l auzi. Cei sinceri și interesați pot astfel să cunoască această învățătură și să aleagă în mod conștient dacă doresc să o urmeze. Activitatea lor se bazează pe convingerea că responsabilitatea este de a informa, nu de a forța acceptarea credinței.
Martorii lui Iehova au ca prim ghid în lucrarea lor de mărturie Biblia și exemplele de propovăduire amintite în mai multe dovezi, ca de exemplu în Faptele Apostolilor 10:42 „Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.”; iar în toate celelalte activități suntem îndemnați să „călcăm pe urmele Lui” (1 Petru 2:21).
Prin intermediul Societății „Watch Tower Bible and Tract Society”, în anul 1946 au fost publicate în limba română „Instrucţiuni de Organizare” - 1946 menite să ghideze modul de organizare şi metodele de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu. Pe baza acestor îndrumări şi a altor învăţături disponibile, principalele modalităţi de mărturie întrebuințate de A.M.I.R. sunt:
Pentru a se asigura că vestea cea bună este transmisă cu eficiență, A.M.I.R. își asumă următoarele responsabilități:
Doar Martorii lui Iehova desfășoară activ această lucrare de vestire a Împărăției, asumându-și chiar și mari sacrificii, din dorința sinceră de a împărtăși semenilor speranța vieții veșnice. Nicio altă biserică sau confesiune nu mai continuă această activitate, deși Isus a cerut-o urmașilor săi fideli. Literatura este oferită gratuit celor interesați, iar întreaga lucrare este susținută prin contribuții voluntare. Fiecare membru participă într-o măsură la vestire, pregătirea bazându-se pe adunările săptămânale și pe studiul personal al Bibliei, fără a urma școli teologice sau cursuri de specialitate.
După reluarea activității și înregistrarea oficială a A.M.I.R. în anul 1990, nu a mai fost posibilă restabilirea legăturilor cu actuala organizație internațională „Watch Tower Bible and Tract Society”.
La o analiză atentă, în lumina Bibliei, a literaturii apărute în perioada de restricție comunistă (începând cu anul 1949) a scos la iveală abateri grave de la învățăturile fundamentale. Spiritul sincer și dorința de a rămâne devotați adevărului nu i-au lăsat pe frați să treacă cu vederea aceste schimbări.
Printre aspectele identificate ce W.T.B.T.S le-a adoptat se numără înregistrarea oficială a formei de credință ca „religie” și acceptarea autorităților umane actuale ca fiind „Stăpânirile Înalte”. Mai multe detalii se pot citii în continuare la capitolul 10.
În lipsa posibilității de a restabili afilierea cu o organizație centrală internațională, A.M.I.R. a decis să se concentreze pe resursele deja disponibile. Astfel, frații au reluat cu seriozitate studiul atent și sistematic al literaturii publicate în limba română înainte de anul 1948 — o perioadă considerată de referință pentru claritatea și acuratețea învățăturilor biblice.
Pe baza literaturii și a principiilor transmise în acea vreme de Societatea Watchtower, au fost luate măsuri pentru reorganizarea activității locale. S-a urmărit alinierea cât mai fidelă la modelul original de funcționare teocratică, păstrând esența instrucțiunilor inițiale privind organizarea, propovăduirea și viața spirituală a adunărilor și membrilor acestora.
În acest sens amintim câteva surse, ce au fost luate în seamă:
Informator 29 AUGUST 1947, Scrisoarea secretarului din sucursala Berna, Alfred Rutimann către frații din România:
„ Fratele Knorr îmi scrie mai departe într-o scrisoare: „Dacă frații ar fi despărțiți de mama lor, atunci să ia o atitudine hotărâtă, întrucât ei pentru instruirea lor țin numai la Biblie și nu urmează unui om oarecare, chiar dacă acest om ar urma după Biblie.” ”
Martorii lui Iehova trebuie să rămână atașați în primul rând de Biblie ca sursă de instruire, nu de o persoană sau organizație anume. Chiar dacă cineva urmează Biblia, loialitatea Martorilor lui Iehova nu trebuie să fie față de acel om, ci direct față de Cuvântul lui Dumnezeu.
„Vestitorul Numelui lui Iehova”, Nr. 6 din 1932, pagina 87, paragraful 20:
„ ...Dacă un număr de oameni doresc să câștige dreptul de proprietate ca persoană juridică, pot să procedeze la aceasta pe două căi: ori țin dreptul juridic una sau mai multe persoane pentru apărarea grupei întregi, ori, pe de altă parte, un număr de oameni formează o persoană juridică sau o corporațiune. Cea din urmă este mai convenabilă, deoarece o corporație este privită ca ceva de o existență veșnică și nu e de lipsă să se schimbe împuterniciții… ”
Societatea Watchtower a recomandat înregistrarea activității locale ca persoană juridică, nu doar pentru o mai bună organizare internă, ci și pentru a oferi un cadru legal de funcționare, în conformitate cu legislația țării. Această formă juridică a fost aleasă de frați prin constituirea A.M.I.R., cu scopul de a proteja drepturile și interesele membrilor, oferind totodată un cadru legal pentru desfășurarea activităților, administrarea bunurilor și relația cu autoritățile.
Revista IONA partea III-a 1938, capitolul TOVARĂȘI paragraful 20:
„ Ar fi potrivit dacă Ionadabii ar conduce lucrătorii din grupă în serviciul din casă în casă în timpurile când servitorul de grupă care a fost numit după regulă este absent? Dacă un număr de persoane se strâng laolaltă ca sa ieie parte la serviciul din casă în casă și dacă servitorul grupului este absent și sunt prezenți numai Ionadabi care sunt devotați Domnului și arată zel pentru casa Sa, atunci este la loc dacă se alege dintre ei, o persoană care sa ieie conducerea în serviciu. "
Pasajul citat subliniază un principiu important care stă și la baza activității desfășurate de A.M.I.R.: atunci când conducerea desemnată în mod oficial nu este prezentă, nu poate fi urmată sau nu mai poate asigura îndrumarea lucrării, este pe deplin justificat și potrivit ca frați devotați, zeloși și loiali față de voința lui Dumnezeu — asemenea Ionadabilor — să preia responsabilitatea organizării și continuării serviciului de vestire.
În mod asemănător, după întreruperea legăturilor cu organizația centrală internațională, A.M.I.R. a simțit responsabilitatea de a continua lucrarea începută, nu ca un act de independență, ci ca o dovadă de loialitate față de Dumnezeu și de respect față de îndrumările primite anterior.
Faptul că lucrarea a fost reluată și dusă mai departe de frați simpli, dar devotați, reflectă spiritul îndemnat în acel pasaj: când conducerea oficială lipsește, devotamentul sincer și zelul față de Dumnezeu justifică asumarea conducerii activității, cu scopul de a nu întrerupe propovăduirea.
Astfel, întreaga lucrare desfășurată de A.M.I.R. se întemeiază pe acest principiu spiritual: credincioșii loiali, chiar dacă nu au o structură centralizată recunoscută internațional, au nu doar dreptul, ci și datoria de a continua propovăduirea veștii bune, în armonie cu învățăturile curate primite în trecut și confirmate prin studiu atent al Scripturilor.
Pentru a înțelege de ce nu ne identificăm ca o „religie”, ci mai degrabă ca o „credință”, este esențial să explorăm originea și sensul profund al acestor termeni. Această analiză ne va ajuta să evidențiem diferențele fundamentale dintre cele două concepte, precum și motivele pentru care alegem să ne definim astfel.
Conform textului biblic original, „religia” (latină „religio”) și „închinarea” (greacă threskos / threskeia) au origini și sensuri profund diferite. Cuvântul „religia” provine din latinescul religio, termen folosit de păgânii din teritoriul actual al Italiei înainte de Christos pentru a desemna practici demonice și ritualuri păgâne. În relatarea din Eden, religia apare ca un sistem inventat de Diavol pentru a deturna omenirea de la adevărata relație cu Dumnezeu, bazându-se pe cuvântul unei creaturi, nu pe cuvântul Creatorului. În schimb, termenul grecesc threskeia, derivat din ebraicul darash („a căuta / a căuta pe Dumnezeu”), desemnează slujirea sau serviciul adus lui Dumnezeu, căutarea Lui în spirit și adevăr, așa cum este prezentată în Scriptură. „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr." – Ioan 4:23, 24
Astfel, religia este un sistem omenesc, centrat pe tradiții, formalism și ritualuri exterioare, fără garanția unei relații vii cu Dumnezeu. Adevărata închinare, însă, este o practică spirituală izvorâtă din ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și dintr-o relație personală cu El, independentă de formele exterioare. Potrivit Bibliei, adorarea lui Dumnezeu în spirit și adevăr este de la El, pe când religia, așa cum a apărut la început, este de la adversarul Lui și urmărește înlocuirea ascultării autentice cu o formă falsă de devoțiune.
În multe traduceri ale Bibliei, cuvântul grecesc „threskos” – care înseamnă „închinare” – a fost tradus greșit cu „religie”. Această schimbare a făcut ca oamenii să confunde închinarea adevărată cu religia, care adesea este doar un sistem omenesc de tradiții și ritualuri.
Membrii A.M.I.R., cunoscând această diferență, își numesc forma de închinare ca și „credință”, nu ca „religie” în sensul folosit astăzi al cuvântului. Ei o văd ca pe o închinare curată față de Dumnezeu, așa cum este descrisă în Biblie – o relație bazată pe ascultare și adevăr, nu pe ritualuri inventate de oameni.
*(mai multe despre acest subiect găsiți în cartea „Adevărul vă va face liberi” 1947, disponibilă la secțiunea „Literatură” și audio la secțiunea „Subiecte”)
După 1948, toată activitatea Martorilor lui Iehova din România a fost scoasă în afara legii iar literatura Watchtower nu a mai fost tradusă și publicată. După înființarea A.M.I.R. în 1990, s-a analizat starea de lucruri cu scrierile Watchtower de după 1948 și s-au găsit mai multe abateri de la direcția inițială a învățăturilor și adevărurilor fundamentale, printre care amintim: schimbarea înțelegerii privind „Stăpânirile înalte din Romani 13:1”, preluarea „Religiei” ca formă de închinare și îndoctrinarea membrilor ca să se supună fără examinare critică a scrierilor W.T.
10.1 „Stăpânirile înalte din Romani 13:1”
În literatura publicată înainte de anul 1948, expresia „Stăpânirile cele mai înalte” menționată în Romani 13:1 era interpretată ca referindu-se la Iehova Dumnezeu și la Isus Christos. În sprijinul acestei explicații, am inclus mai jos trei reviste care abordează în detaliu acest subiect:
Lumina Bibliei, 1 mai 1930, Nr. 5:„ Îndrumarea cuprinsă în Romani 13 a fost aplicată în mod greșit mult timp. Aplicarea ei greșită a servit ca bază învățăturei false, că regii și domnitorii depe pământ, ar avea drept lăsat de Dumnezeu ca să domnească asupra popoarelor și să-i apese. ”Vestitorul numelui lui Iehova, 15 Aprilie 1933, Nr. 8, subtitlu „Stăpânirile înalte”, paragraful 28:
„ „Stăpânirile înalte” sunt aceia din organizația lui Iehova, cărora le-a transmis autoritatea, ca în Numele lui Lui să execute un lucru. Iehova și Christos Isus sunt „stăpânirile înalte”, la care însuș Iehova este Stăpânirea cea mai mare.“ “Vestitorul numelui lui Iehova, Iulie 1936, Nr. 7, subtitlu „Înaltele stăpâniri”, paragraful 20:
„ Diavolul a îndemnat pe conducătorii religioși să ieie, în stăpânire acest text biblic (Romani 13:1) și să facă pe oameni să creadă că „înaltele stăpâniri” ar fi bărbați cari ocupă pozițiunile oficiale în guvernul acestei lumi; și stăpânitorii pământești au fost foarte bucuroși de această interpretare a textului fiindcă oamenii cari au crezut această interpretare sunt cu atât mai supuși puterii lor. Urmașii adevărați ai lui Christos Isus în schimb știu foarte bine că datoria și obligațiunea lor constă din aceea de a servi pe Dumnezeu, și că în toate cazurile în cari legile făcute de oameni sunt contrare legii lui Dumnezeu, servul lui Dumnezeu trebuie să asculte de legea lui Dumnezeu în loc de legea oamenilor. (Faptele Apostolilor 4:19 ; 5:29) ”
Examinând literatura publicată ulterior de „Watch Tower Bible and Tract Society”, observăm o schimbare semnificativă în modul de interpretare a versetului din Romani 13:1. În ediția W.T din 15 iunie 1952 (în limba engleză), autoritățile lumești sunt recunoscute explicit ca făcând parte din „stăpânirile înalte” menționate în textul biblic. Cităm astfel:
W.T. 15 Iunie 1952, Nr. 12, în engleză:„ În prezent creștinii se confruntă cu două forțe superioare. Această situație nu este una nouă. Creștinii din primul secol după Cristos se aflau în aceeași situație; la fel și izraeliții după anul 607 î.C., când și-au pierdut suveranitatea națională în fața națiunilor neiudaice. În toate aceste trei cazuri, una din forțele superioare este una pretinsă, temporară, cu o superioritate tolerată și limitată – cea a guvernelor făcute de oameni, sau Cezarul acestei lumi vechi. Cealaltă autoritate superioară este adevărata forță divină, absolută și veșnică – cea a superiorității nelimitate a lui Iehova Dumnezeu.
În această perioadă ... înainte de Armaghedon, martorii lui Iehova sunt capabili în mod clar să-și precizeze relația legală și îndatoririle față de cele două autorități guvernatoare, ambele aducând obligații asupra supușilor creștini. Poziția lor legală este invincibilă. ”
10.2 Schimbarea înțelegerii cuvântului „religie”
În capitolul precedent a fost menționată originea termenului „religie”, precum și distincția dintre religie și închinarea adevărată adusă lui Dumnezeu, conform cărții publicate în anul 1947, intitulată „Adevărul vă va face liberi”.
O altă explicație a cuvântului religie, o avem în broșura „Ocrotire” - 1936, din care cităm:
„ Religiunea este un fel de cult practicat de creaturi, la care ele se dedau recunoscând o putere mai înaltă, şi a cărui formalism sau practicare găseşte sprijin sau „autoritate” numai în tradiţiune. O astfel de autoritate constă din învăţături omeneşti cari au fost transmise prin tradiţiune din generaţiune în generaţiune. Tradiţiunea înseamnă transmisiunea unei cunoştinţe, (a unei învăţături, practicări sau forme) sau datine de închinare din strămoşi în urmaşii lor. Religiunea, după cum arată Sfânta Scriptură, nu este sprijinită de Cuvântul lui Dumnezeu. “
După anul 1950, odată cu înlocuirea treptată a termenului „închinare” cu cel de „religie” în discursul și în publicațiile Watchtower, au început să apară numeroase întrebări și nelămuriri în rândul cititorilor revistei Turnul de Veghere. Această schimbare de vocabular a generat discuții privind sensul profund al celor două concepte și implicațiile lor.
W.T. 15 August 1951, Nr. 16, pagina 511, în engleză:„ De ce a aprobat Societatea Watchtower brusc folosirea cuvântului „religie” cu privire la închinarea martorilor lui Iehova? P.L., New York.W.T. 1 Martie 1954, Nr. 5, Cap. „Reparatorii și Restauratorii Religiei Adevărate”, pagina 141, în engleză:
…
Cuvântul „religie” este folosit în Bibliile în limba engleză în mai multe locuri. Este folosit în Versiunea Regele Iacob (King James) la Iacob 1:26, 27. Acolo, Iacob face distincția între religia zadarnică sau falsă (1:26) și religia pură sau adevărată (1:27), și o face calificând în mod corespunzător același cuvânt grecesc, threskeia. Cuvântul grecesc threskeia este echivalentul cuvântului latin religio, ambele însemnând pur și simplu „formă de închinare”, care poate fi adevărată sau falsă. Din latină, religio a fost preluat în engleză ca religion.
…
Această viziune asupra folosirii cuvântului „religie” nu a fost adoptată dintr-odată de către Societate. Cititorii atenți ai publicațiilor Societății au observat că, în ultimii ani, atunci când era discutată religia, publicațiile aveau grijă să limiteze orice condamnare doar la religia falsă. “
„ Religia adevărată este închinarea adevărată adusă lui Iehova. Religia falsă cuprinde tot ceea ce se opune închinării față de Iehova. Cuvântul „religie”, în forma sa cea mai simplă și obișnuită, înseamnă „o formă sau un sistem de închinare”.
…
Indiferent de existența a mii de religii diferite, există doar o singură religie adevărată, și aceasta este închinarea adusă Dumnezeului Cel Prea Înalt, al cărui nume este Iehova. Această religie adevărată a fost acum restaurată pentru oameni. “
10.3 Îndoctrinarea membrilor pentru acceptarea necritică a scrierilor
În scrierile disponibile în limba română înainte de anul 1948, se evidențiază în mod repetat importanța abordării „bereene” în studierea publicațiilor Watchtower. Această metodă presupune examinarea atentă a învățăturilor în lumina Bibliei, considerată singura autoritate inspirată și supremă.
Toate publicațiile erau prezentate ca fiind subordonate Cuvântului lui Dumnezeu, iar cititorii erau încurajați să le compare cu Scriptura, care trebuia să rămână etalonul, cumpăna și criteriul final de validare. Nu se cerea acceptarea automată a ideilor prezentate, ci verificarea lor riguroasă, asemenea credincioșilor din Bereea, care cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ceea ce li se spunea era așa. Un exemplu avem în continuare în:
„Organizațiunea Teocratică și Corporația ei Guvernatoare”, 1948, paragraful 39:„ Să nu socotim că această corporațiune guvernatoare pe pământ, astăzi, ar fi o corporațiune inspirată. Noi să le cerem acestor servi, să fie strâns legați de Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, să conducă afacerile în armonie cu el, precum și să publice mesajul extras din el. “
În literatura apărută în limba engleză, în special după anul 1950, se observă o schimbare semnificativă de ton și direcție. Publicațiile Watchtower au început să promoveze tot mai intens ideea de loialitate absolută față de „serv”, prezentat ca și canalul exclusiv de comunicare cu Dumnezeu.
Această loialitate era definită nu doar ca respect, ci ca ascultare necondiționată, supunere totală și acceptare fără discernământ a interpretărilor și explicațiilor oferite de Societate. Cititorii erau îndemnați să nu pună la îndoială învățăturile prezentate, iar orice tentativă de analiză critică, întrebări sincere sau opoziție față de aceste „noi adevăruri” era interpretată ca o împotrivire directă față de Iehova însuși.
Această abordare este în contradicție profundă cu spiritul „bereean” promovat în scrierile anterioare, în care credincioșii erau încurajați să verifice totul în lumina Scripturii, să cerceteze cu atenție și să se asigure că învățăturile corespund cu Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. În locul cumpenei biblice, s-a instalat treptat autoritatea „servului”, iar discernământul personal a fost înlocuit cu conformismul religios.
W.T. 1 Februarie 1952, Nr. 3, pagina 79, în engleză:„ Suntem noi, ca indivizi, însărcinați cu aducerea hranei la masa spirituală? Nu? Atunci să nu încercăm să preluăm atribuțiile servului. Ar trebui să mâncăm, să digerăm și să asimilăm ceea ce ne este pus înainte, fără să respingem părți ale hranei doar pentru că nu se potrivesc gustului nostru mental. Adevărurile pe care trebuie să le publicăm sunt cele furnizate prin organizația servului credincios și înțelept, nu opinii personale care contrazic ceea ce servul a oferit drept hrană la timpul potrivit. “W.T. 15 iunie 1951, Nr. 12, pagina 381, în engleză:
„ Dar acea perioadă anterioară de nesupunere este acum în urmă. Acum că am adoptat noua cale, să o facem cu deplină înțelegere.
…
Nu vă asumați riscul de a nemulțumi autoritățile teocratice superioare prin vreun act de necredincioșie. Acest lucru ar putea însemna să nu primiți viața veșnică în noua lume. Este bine ca vechile scrupule și obiceiuri să fie lăsate deoparte. Noile îndatoriri, identificabile din Scripturi, este bine să fie acceptate și îndeplinite de fiecare dintre noi. Să fim motivați să ne dedicăm toată energia și resursele noastre unei supuneri totale față de guvernarea lumii noi. Să dăm totul pentru ca această nouă cale să aibă succes “
10.4 Concluzie
Membrii A.M.I.R., în urma unei analize comparative între scrierile disponibile în limba română anterior anului 1948 și cele publicate ulterior în limba engleză de către Watchtower, au ajuns la concluzia că reluarea legăturilor și continuarea studiului literaturii Watchtower post-1948 nu mai este posibilă. Această decizie se bazează pe constatarea unei schimbări semnificative în direcția învățăturilor, inclusiv în privința adevărurilor fundamentale, dar și a altor scrieri și practici, ca de exemplu, în 1992, „Watch Tower Bible and Tract Society” a devenit organizație non-guvernamentală (ONG) asociată cu Națiunile Unite (UN); această poziție fiind în contradicție cu învățăturile transmise încă din anii ’30-’40, prin care Națiunile Unite erau numite instrumentele Diavolului.
În consecință, s-a hotărât păstrarea studiului și distribuției doar a literaturii originale, provenite din sursele oficiale Watchtower de dinainte de anul 1948, aceasta fiind convingerea noastră că este în armonie cu învățătura clară și adevărată a Sfintelor Scripturi.