Charles Taze Russell (1852–1916) a fost fondatorul mișcării cunoscute sub numele de Studenții în Biblie (Bible Students) din 1870 și primul președinte și inițiatorul „Watch Tower Bible and Tract Society” în 1881. Activitatea lui a fost marcată de un interes profund pentru studiul profețiilor biblice și pentru înțelegerea logică și cronologică a Scripturilor. Din 1870, a început să conducă grupuri independente de studiu biblic, respingând învățăturile tradiționale despre iad, trinitate și nemurirea sufletului, accentul era pus pe Biblie, și nu pe tradiții, iar datorită acestei abordări deschise și lipsite de prejudecăți, au fost atrași mii de oameni din SUA și, mai târziu, din întreaga lume.

Joseph Franklin Rutherford (1869–1942) a fost al doilea președinte al „Watch Tower Bible and Tract Society” între 1917 și 1942, succedându-l pe Charles Taze Russell după moartea acestuia în 1916. Rutherford a fost prolific din punct de vedere editorial, scriind peste 20 de cărți și broșuri și a inițiat campanii de distribuție masivă a literaturii, în perioada conducerii sale extinzând la nivel global mesajul adevărului. În 1931, sub conducerea sa, s-a adoptat numele oficial de Martorii lui Iehova (Jehovah's Witnesses).

Nathan H. Knorr (1905–1977) a fost al treilea președinte al „Watch Tower Bible and Tract Society” și a condus organizația Martorilor lui Iehova începând din 1942. Sub conducerea sa, revista Turnul de Veghere a devenit cea mai răspândită publicație din lume din categoria sa.

2.1. Perioada până în 1928

Având în vedere că „Watch Tower Bible and Tract Society” (din S.U.A.) și-a început activitatea încă din 1881, o parte din scrierile sale au ajuns și în România chiar înainte de Primul Război Mondial, prin intermediul unor pionieri români care vestiseră mai întâi adevărul în S.U.A., iar apoi s-au întors pentru a-l răspândi și aici, punând astfel bazele activității. Aceste materiale au fost sub formă de cărți, broșuri și reviste, toate traduse din limba engleză. Traducerea s-a realizat cu ajutorul unui comitet de editori, care s-a asigurat ca mesajul transmis în limba română să reflecte cu fidelitate conținutul literaturii originale.

După încheierea Primului Război Mondial, în anul 1919, a fost introdusă în România revista „Veghetorul Dimineții”, o publicație lunară tradusă din engleză după materialele Societății „Watch Tower Bible and Tract Society” din S.U.A., fiind publicată de „Studenții Bibliei Asociați Români”. Începând cu anul 1920, învățăturile au început să apară sub denumirea „Turnul Veghetor” și de la numărul 8, revista a început să fie cunoscută sub numele „Turnul de Veghere”.

Între anii 1920 și 1925, traducerea, editarea și publicarea în limba română a acestor scrieri s-au realizat în România de către „Studenții Bibliei – Branșa Română” din Cluj-Napoca. Tipărirea s-a făcut în mai multe locații, inclusiv la tipografiile Gutenberg S.A. din Cluj, Kosmos S.A. din Târgu Mureș și Adolf Sonnenfeld S.A. din Oradea-Mare. Începând cu numărul 6/1922 al revistei „Turnul de Veghere”, publicațiile au fost tipărite la Tipografia „Viața” (Societate Anonimă pe Acțiuni de Editură și Publicitate) din Cluj, deținută de fratele Sima. Cei implicați în acest efort s-au ocupat nu doar de partea de traducere, editare și tipărire, ci și de distribuirea literaturii către cei interesați din România acelor vremuri. Întreaga activitate era organizată riguros, iar rapoartele de lucru erau transmise, prin filiere, către sediul central al „Watch Tower Bible and Tract Society” din S.U.A.

Alte publicații marcante distribuite în această perioadă au mai fost și „Volumele I-VII”, „Fotodrama Creațiunii” ale Pastorului Russell și cartea „Harfa lui Dumnezeu” - 1923.

Între anii 1926 și 1928, autoritățile române au interzis adunările publice, precum și publicarea și distribuirea literaturii Watchtower. Această mișcare a fost considerată a avea influențe externe și a fost percepută ca o contestare a structurilor religioase tradiționale. De asemenea, autoritățile au invocat motive de securitate națională, fiind îngrijorate de poziția pacifistă a propovăduitorilor, de refuzul acestora de a face serviciul militar și de neimplicarea lor în viața politică.

În ciuda interdicțiilor, în jurul anului 1927 au apărut, pentru scurtă vreme, câteva publicații sub denumirea cenzurată „Secerișul”. Această schimbare de nume a fost făcută pentru a evita problemele cu autoritățile, iar sursa materialelor continua să fie literatura Watchtower. Denumirea publicației era adesea prescurtată prin inițialele „T. de V.” (Turnul de Veghere) sau „W.T.” (Watch Tower), astfel încât mesajul să ajungă mai departe la cei însetați de adevăr, în ciuda opoziției și a persecuțiilor și cenzurii venite din partea adversarilor.

2.2. Perioada 1929 – 1938

Din anul 1929, dorința sinceră a multora de a înțelege cuvântul lui Dumnezeu a determinat ca scrierile Societății Watchtower să continue să ajungă în România, de această dată prin alte căi. Astfel, în perioada 1929–1930, traducerile „Turnului de Veghere” ale „Watch Tower Bible and Tract Society” din S.U.A, au fost publicate periodic sub numele modificat „Lumina Bibliei”, sosite prin filiera de la Viena și tipărite la Tipografia W.T. Viena. În continuare, între anii 1931–1932, publicațiile au fost cunoscute sub numele „Revărsatul Zorilor”, ajungând în România prin intermediul editorului Harry Doughty din Viena, fiind tipărite de A. Krafzik, tot în Viena.

Începând cu anul 1932, mai exact cu numărul 7, publicațiile Turnului de Veghere - Watchtower au apărut sub denumirea „Vestitorul Numelui lui Iehova”. Inițial, aceste reviste au fost publicate prin filiera din Berna, Elveția, la Tipografia M.C. Harbeck. Începând cu numărul 13 din același an și până în 1937, editarea și publicarea s-au realizat în România, prin filiera din București, de către „Societatea de Biblie și Tractate M.D.I.” (Martorii lui Dumnezeu Iehova) recunoscută în Monitorul Oficial din 1933, cu sediul pe Strada Crișana nr. 33. Între anii 1932–1937, toate învățăturile au fost tipărite în mai multe tipografii din București, printre care: „Cartea de Aur”, „Tipografiile Române Unite S.A.” și „I. Scher”.

Alte publicații distribuite în această perioadă au fost sub formă de cărți, din care amintim: „Creațiune” - 1931, „Bogăție” - 1936, precum și o serie de broșuri pentru lucrarea din casă în casă, cum ar fi: „Armaghedon” - 1937, „Descoperit” - 1937 și altele disponibile la secțiunea Literatură.

Datorită asupririlor exercitate asupra organizației, toate publicațiile „Societății de Biblie și Tractate M.D.I.” nu a mai continuat după anul 1937, iar activitatea a fost oprită. Cu toate acestea, în anul 1938 au apărut în România câteva reviste traduse, distribuite fără coperți, provenite prin filiera din Praga, Cehoslovacia, și tipărite la Tipografia R. Brezina.

În contextul presiunilor exercitate de autoritățile statului, în anul 1938, este instaurată o dictatură regală, ce a avut ca efecte și oprirea oricărei forme de activitate considerată „prozelitism religios”, inclusiv distribuirea de broșuri, reviste sau alte materiale scrise de către membrii. Ulterior, în anul 1939, printr-o decizie a Ministerului Justiției, activitatea Martorilor lui Iehova a fost interzisă în mod explicit pe întreg teritoriul României (vezi aici Monitorul Oficial al României din 15 Iulie 1939, pagina 17).

2.3. Perioada 1939 – 1945

Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales în perioada 1939–1945, nu au mai apărut în România publicații provenite de pe filiera Watch Tower Bible and Tract Society din S.U.A. În acest timp, mulți Martori ai lui Iehova au fost arestați și asupriți, întrucât au refuzat cu fermitate participarea la conflictul militar. Se părea că opoziția era alimentată de forțe ostile care intuiau importanța adevărurilor profetice descoperite în acea vreme — adevăruri care aveau să-i întărească pe Martorii fideli, ajutându-i să rămână statornici în credință și să reziste încercărilor războiului.

2.4. Perioada 1945 – 1948

La sfârșitul anului 1945, se înființează „Editura Asociația Martorii lui Iehova din România” (vezi aici Monitorul Oficial al României din 28 mai 1945, pagina 10), persoană juridică morală, cu sediul în București 2, Aleea Tonola și mai apoi strada Basarabia nr. 38. Această editură reia activitatea de traducere, editare și publicare a scrierilor Societății „Watch Tower Bible and Tract Society” din S.U.A. În această perioadă, au fost utilizate mai multe tipografii, dintre care se remarcă „Standard Graphica – Marvan”, din București, și „Imprimeria București”.

Deși scurtă, această perioadă de activitate avea să aducă în România o serie importantă de învățături, printre care cartea „Adevărul vă va face liberi” - 1947, revistele periodice publicate din nou sub denumirea oficială „Turnul de Veghere”, precum și o serie de broșuri destinate lucrării de propovăduire, cum ar fi: „Scopul lui Dumnezeu” - 1945, „Libertate în lumea nouă” - 1947 și altele disponibile la secțiunea Literatură.

După anul 1948, toate activitățile Martorilor lui Iehova au fost suspendate și scoase în afara legii, ca urmare a restricțiilor impuse de regimul comunist (vezi aici Monitorul Oficial al României din 9 februarie 1948 - literatură înterzisă, paginile 14, 15).

Odată cu instalarea în forță a regimului Comunist, mai cu seama din 1948, Martorii lui Iehova din România au fost interziși oficial, biroul din București fiind desființat și toate bunurile inclusiv clădiri și literatură fiind confiscate. Toate acestea deoarece erau considerați o amenințare pentru noua ordine ideologică, principalele motive fiind: refuzul pentru serviciul militar, neimplicarea în politică, contacte externe și literatura străină.

În ciuda acestor interdicții, Martorii lui Iehova au continuat activitatea în mod clandestin, pe tot parcursul regimului comunist. În localitățile rurale, întrunirile se desfășurau în cercuri restrânse, adesea mascate sub forma unor „șezători”, pentru a diminua riscul legal în cazul unor descinderi. În marile orașe, credincioșii se întâlneau prin rotație în locuințele private ale membrilor, unde studiau împreună Biblia și literatura păstrată în ascuns.

Lucrarea de predicare din casă în casă, caracteristică Martorilor lui Iehova, a fost suspendată în această perioadă și nu se putea desfășura într-un cadru organizat. În schimb, învățăturile biblice erau transmise doar pe cale personală, către vecini sau cunoștințe de încredere.

În anumite perioade ale anului, cu precădere în zilele libere stabilite la nivel național, erau organizate adunări extinse la care participau Martori ai lui Iehova din întreaga țară. Aceste întruniri se desfășurau, de regulă, în zone izolate de la periferia orașului Cluj sau a altor zone stabilite, uneori chiar în păduri sau zone retrase, pentru a evita supravegherea autorităților.

Scopul acestor adunări era de a le oferi fraților posibilitatea, de a studia împreună învățăturile Bibliei și de a-și întări credința în condiții de siguranță, într-un cadru cât mai discret. Chiar și în condiții de persecuție, aceste întâlniri reprezentau momente de alinare și întărire, menite să sprijine unitatea și continuitatea activității chiar și în această perioadă tulbure.

Persoanele surprinse în timpul adunărilor sau implicate în distribuirea sau deținerea de literatură erau supuse represiunii severe. Acestea erau arestate, anchetate și condamnate la ani grei de închisoare sau muncă silnică în penitenciare și lagăre de tristă amintire, precum Aiud, Gherla sau Pitești.

Prin îndurarea lui Iehova, care ne-a păstrat în viață, imediat după căderea regimului comunist, ne-am reunit și reînregistrat oficial sub denumirea Asociația „Martorii lui Iehova” din România, cu sediul în Cluj-Napoca, în calitate de persoană juridică morală (A.M.I.R.).

Având în vedere că, în anul 1990, unii dintre frații care fuseseră membri ai Asociației „Martorii lui Iehova”, scoasă în afara legii în anul 1948, se aflau încă în viață și continuau să adere la aceleași principii de credință, aceștia s-au considerat pe deplin îndreptățiți să se declare continuatorii legitimi ai acelei organizații. În acest spirit, a fost depusă o cerere de reînregistrare la Judecătoria Cluj-Napoca, care a fost aprobată în data de 2 februarie 1990.

Reintrată în legalitate după 42 de ani de interdicție, Asociația „Martorii lui Iehova” și-a reluat activitatea publică încă din prima lună, organizând două expuneri biblice (congrese) în datele de 11 martie și 25 martie 1990.

Ulterior, activitatea a continuat cu organizarea de expuneri biblice în majoritatea orașelor din țară, urmate de lucrarea de mărturie din casă în casă, fie ca parte a programului stabilit înaintea întrunirilor, fie desfășurată independent.

Pe lângă această lucrare la nivel național, desfășurată sub coordonarea A.M.I.R., fiecare vestitor din grupele de studiu și-a asumat un teritoriu de predicare și propovăduire în proximitatea domiciliului propriu, metodă care continuă să fie aplicată și în prezent. Pentru pregătirea spirituală și consolidarea cunoștințelor biblice, membrii participă cu regularitate, de mai multe ori pe săptămână, la întâlniri de studiu în grupuri organizate, folosind Biblia și doar literatura originală publicată sub supravegherea Societății WatchTower până în anul 1948.

Din aceste studii, am înțeles cu claritate că este datoria fiecărui creștin consacrat să dea mărturie despre adevărul biblic, atât prin lucrarea din casă în casă, cât și prin prezența activă în spațiul public.

Asociația „Martorii lui Iehova” din România, persoană juridică morală, este alcătuită din persoane devotate lui Dumnezeu, care recunosc și respectă aranjamentul Său teocratic. Membrii asociației s-au unit cu scopul de a colabora în mod organizat, într-un spirit de unitate și în deplină armonie cu voința divină, contribuind împreună la împlinirea scopurilor transmise de Dumnezeu, în Sfintele Scripturi.

Scopurile principale pentru care ne-am organizat sunt:

• Lauda și mărirea singurului Creator al Universului - Iehova Dumnezeu
• Propovăduirea Măreției lui Iehova până la marginile Pământului, după cum este amintit în Faptele Apostolilor 1:8.

Având în vedere cele de mai sus, la nivel individual, un membru trebuie să respecte următoarea conduită:

• Credință fermă în Dumnezeu, fiind Creatorul Suprem, Înțelept și Suveran al întregului univers;
• Credință în Domnul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, ca Justificator al Numelui lui Iehova și Răscumpărător al întregii omeniri;
• Convingerea în inspirația divină a Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu și acceptarea deplină, necondiționată a acesteia ca fundament al credinței și normă de viață creștină;
• Consacrarea totală față de Dumnezeu, manifestată prin botez și dorința sinceră de a împlini voința Sa Sfântă;
• O viață caracterizată prin sfințenie, demnitate morală și conduită ireproșabilă;
• Răspândirea învățăturilor Bibliei și propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, prin toate mijloacele disponibile către alte persoane, cu scopul de a le face cunoscut Adevărul.

Pentru a îndeplini această lucrare, membrii își aprofundează cunoștințele prin studii biblice regulate, desfășurate atât în cadrul adunărilor locale, cât și individual. Materialele utilizate pentru hrana spirituală includ literatura originală menționată în capitolele anterioare, care este analizată și comparată cu textul Bibliei, pentru o înțelegere corectă și profundă a învățăturilor Scripturale.

Ca Martori ai lui Iehova, scopul nu este impunerea credinței asupra întregii lumi și nu considerăm că avem obligația de a converti oamenii. Scopul principal este de a transmite mesajul despre Împărăția lui Dumnezeu cât mai multor persoane, oferindu-le tuturor ocazia de a-l auzi. Cei sinceri și interesați pot astfel să cunoască această învățătură și să aleagă în mod conștient dacă doresc să o urmeze. Activitatea se bazează pe convingerea că responsabilitatea este de a informa, nu de a forța acceptarea credinței.

Ca prim ghid în lucrarea de mărturie este Biblia și exemplele de propovăduire amintite în mai multe dovezi, ca de exemplu în Faptele Apostolilor 10:42 „Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.”; iar în toate celelalte activități suntem îndemnați să „călcăm pe urmele Lui” (1 Petru 2:21).

Prin intermediul Societății „Watch Tower Bible and Tract Society”, în anul 1946 au fost publicate în limba română „Instrucţiuni de Organizare” - 1946 menite să ghideze modul de organizare şi metodele de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu. Pe baza acestor îndrumări şi a altor învăţături disponibile, principalele modalităţi de mărturie întrebuințate de A.M.I.R. sunt:

• Vestirea publică și din casă în casă. Inspirându-ne din exemplul lui Isus și al apostolilor, vestitorii împart în sate și orașe broșuri sau foi volante direct la ușa tuturor, urmând și împlinind porunca lui Isus din Matei 24:14: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”
• Mărturia individuală și în grupuri mici. Un vestitor discută față în față cu una sau câteva persoane, răspunde la întrebări și, dacă există interes, stabilește o vizită pentru un studiu mai detaliat din Biblie și literatură.
• Mărturia în echipe de câte doi. Doi sau mai mulți vestitori, de obicei din aceeași grupă, își împart un teritoriu și distribuie împreună literatură, revenind periodic pentru a continua discuțiile.
• Lucrarea sistematică de teritoriu. Fiecare vestitor își concentrează eforturile în jurul zonei proprii de domiciliu, înregistrând fiecare vizită și planificând-o pe următoarea, pentru ca nicio casă să nu fie neglijată.
• Adunări și expuneri publice. Evenimente mai ample, deschise publicului larg, anunțate anterior prin lucrare de vestire în teritoriul respectiv, care includ discursuri biblice și invitații la adunarea programată.
• Lucrări de campanie. Perioade programate în care echipe de frați vin din alte regiuni pentru a lucra teritorii noi sau mai puțin accesate de vestitorii locali.
• Vestirea stradală. Împărțirea de materiale și discuții spontane cu trecătorii în locuri aglomerate ale orașelor sau în preajma piețelor.
• Vestirea online și prin mijloace moderne de comunicare. Crearea și întreținerea de site-uri web sau pagini de social media care prezintă teme biblice, invită la studiu și oferă posibilitatea de dialog direct cu un vestitor pentru răspunsuri și aprofundare.

Pentru a se asigura că vestea cea bună este transmisă cu eficiență, A.M.I.R. își asumă următoarele responsabilități:

• Aprovizionarea stocurilor, astfel încât fiecare lucrător să dispună de literatura necesară.
• Se asigură că literatura multiplicată este cea originală publicată în România înainte de 1948.
• Organizarea Adunărilor Publice și a celor de Încurajare.
• Colectarea rapoartelor de activitate de la celelalte grupe din țară.
• Se ocupă de chestiunile interne sau juridice care implică direct Asociația sau membrii acesteia.
• Ia măsuri în privința grupelor sau a persoanelor individuale care nu respectă aranjamentele teocratice.
• Promovarea unității și colaborării între grupe, prin comunicare constantă și sprijin reciproc, după cum stă scris în 1 Corinteni 1:10.

Doar Martorii lui Iehova desfășoară activ această lucrare de vestire a Împărăției, asumându-și chiar și mari sacrificii, din dorința sinceră de a împărtăși semenilor speranța vieții veșnice. Nicio altă biserică sau confesiune nu mai continuă această activitate, deși Isus a cerut-o urmașilor săi fideli. Literatura este oferită gratuit celor interesați, iar întreaga lucrare este susținută prin contribuții voluntare. Fiecare membru participă într-o măsură la vestire, pregătirea bazându-se pe adunările săptămânale și pe studiul personal al Bibliei, fără a urma școli teologice sau cursuri de specialitate.

După reluarea activității și înregistrarea oficială a A.M.I.R. în anul 1990, nu a mai fost posibilă restabilirea legăturilor cu actuala organizație internațională „Watch Tower Bible and Tract Society”.

La o analiză atentă, în lumina Bibliei, a literaturii apărute în perioada de restricție comunistă (începând cu anul 1949) a scos la iveală abateri grave de la învățăturile fundamentale. Spiritul sincer și dorința de a rămâne devotați adevărului nu i-au lăsat pe frați să treacă cu vederea aceste schimbări.

Printre aspectele identificate pe care W.T.B.T.S le-a adoptat se numără înregistrarea oficială a formei de credință ca „religie” și acceptarea autorităților umane actuale ca fiind „Stăpânirile Înalte”. Mai multe detalii se pot citii în continuare la capitolul 11.

În lipsa posibilității de a restabili afilierea cu o organizație centrală internațională, A.M.I.R. a decis să se concentreze pe resursele deja disponibile. Astfel, frații au reluat cu seriozitate studiul atent și sistematic al literaturii publicate în limba română înainte de anul 1948 — o perioadă considerată de referință pentru claritatea și acuratețea învățăturilor biblice.

Pe baza literaturii și a principiilor transmise în acea vreme de Societatea Watchtower, au fost luate măsuri pentru reorganizarea activității locale. S-a urmărit alinierea cât mai fidelă la modelul original de funcționare teocratică, păstrând esența instrucțiunilor inițiale privind organizarea, propovăduirea și viața spirituală a adunărilor și membrilor acestora.

În acest sens amintim câteva surse, ce au fost luate în seamă:
  Informator 29 AUGUST 1947, Scrisoarea secretarului din sucursala Berna, Alfred Rutimann către frații din România:

„ Fratele Knorr îmi scrie mai departe într-o scrisoare: „Dacă frații ar fi despărțiți de mama lor, atunci să ia o atitudine hotărâtă, întrucât ei pentru instruirea lor țin numai la Biblie și nu urmează unui om oarecare, chiar dacă acest om ar urma după Biblie.” ”

   ANEXA NR.6 la Turnul de Veghere 1948, „Iubirea omului pentru om” paragrafele: 28, 29, 30:

„... Nu spre a înălța și a umfla oarecari creaturi, ci spre a ilustra calea dreaptă de acțiune mai ales sub violență, să ne fie permis să trecem în revistă un exemplu practic din istoria deceniului nostru prezent. Germania și țările invadate de către trupele conducătorului nazist au fost citate deja în aceste coloane. După ce conducătorul nazist ales al poporului german dizolvase filiala Watch Tower din Germania și arsese literatura și a transportat la închisoare și lagăre de concentrare pe Martorii lui Iehova spre a înfrânge organizațiunea lor și spre a întrerupe legătura lor cu biroul central în America, acești servi ai evangheliei continuară înainte să servească pe Iehova Dumnezeu, fără contact sau comunicațiune cu președintele Societății sau cu servul filialei ei. Dar, asemenea, și în Orient aliații în timp de război al Nazismului cotropiră un număr de țări prin agresiune brutală. În Insulele Filipine, înainte de atacul laș asupra lui Pearl Harbor Hawai, Watch Tower Society avusese un birou de filială cu câțiva frați cari staționau acolo și cu 373 vestitori ai Împărăției împrăștiați pe multe insule. Apoi prinții japonezi ai războiului își trimiseră oștile lor ca să invadeze țara. Acestea repede luară sub controlul lor totul și cauzară o împrăștiere a fraților noștri. Ele dizolvară organizațiunea Martorilor lui Iehova acolo, sechestrându-i și ridicând pe servul de filială și aruncându-l într-un lagăr de concentrare cu alții, obligând pe aceia care mai erau încă liberi să lucreze subteran, neidentificabili în mod exterior, dar încă executându-și înainte serviciul lor.
Ce s-a întâmplat acum cu privire la ei toți? Opritu-s-au din lipsă de instrucțiuni pe mai departe și stăteau ei jos în lenevie și să zică: ”noi nu putem să lucrăm ca servi ai evangheliei până ce nu vom primi instrucțiuni de organizare speciale și scrisori de la președintele lui Watch Tower Society prin care să ne spună ce să facem acum sub aceste împrejurări primejdioase prezente”? NU; ei nu întreabă nici o creatură umană despre ceea ce presupuneau ei acum să facă. Adevărat, ei erau împrăștiați în toată țara, neavând nici organizațiune văzută spre a lega împreună toate grupele poporului lui Dumnezeu; ei nu aveau birou de filială cu un serv acolo la postul său; ei nu aveau nici o cale secretă de comunicațiune cu corporațiunea americană a lui Watch Tower Society. Dar ei aveau cuvântul scris prin care Domnul Dumnezeu vorbește acelora cu urechi de auzit și ei aveau acces la cuvântul Său, fie că ei aveau copii după el la ei, sau aveau învățăturile și instrucțiunile scrise în inimile lor pentru consultare. Când veni ziua victoriei asupra Japoniei, 2 ani mai târziu, și eliberarea prizonierilor în insulele Filipine urmă după aceea, servul filialei societății a fost eliberat și reședința de lucru instalată. O chemare la acțiune pentru serviciul lui Dumnezeu a fost trimisă afară, dar nu numai la un grup de dinainte de război, ci la o medie de 1033 vestitori.
În decursul timpului de dispersare (împrăștiere), de internare și de activitate subterană, acei vestitori de dinainte de război priveau spre Domnul direct și consultau Cuvântul Său sau ceea ce învățaseră ei din el. Ei nu încetară de a mărturisi cu gura lor la alții în necazul general, dar merseră înainte predicând, fiind înțelepți ca șerpii, totuși nevinovați ca porumbeii. Ei ascultară ceea ce Dumnezeu prin Cristos Isus le poruncise să facă. Domnul Dumnezeu binecuvânta această supunere curajoasă față de El și față de Regele său Christos Isus și le dădu o prosperitate astfel că, atunci când în cele din urmă președintele societății lua parte la o adunare națională în Manila, în primele zile ale lui Aprilie, erau prezenți acolo 2200 de frați filipini și 4.200 persoane veniră să asculte cuvântarea sa publică despre „bucurie pentru tot poporul”. Astăzi există mai mulți de 2.700 de vestitori ai împărăției în insule și aproximativ 5.000 persoane iau parte la întrunirile de studiu biblic pe care acești Martori ai lui Iehova le conduc. ROMANI 12:11-13.”

Martorii lui Iehova trebuie să rămână atașați în primul rând de Biblie ca sursă de instruire, nu de o persoană sau organizație anume. Chiar dacă cineva urmează Biblia, loialitatea Martorilor lui Iehova nu trebuie să fie față de acel om, ci direct față de Cuvântul lui Dumnezeu.

  „Vestitorul Numelui lui Iehova”, Nr. 6 din 1932, pagina 87, paragraful 20:

„ ...Dacă un număr de oameni doresc să câștige dreptul de proprietate ca persoană juridică, pot să procedeze la aceasta pe două căi: ori țin dreptul juridic una sau mai multe persoane pentru apărarea grupei întregi, ori, pe de altă parte, un număr de oameni formează o persoană juridică sau o corporațiune. Cea din urmă este mai convenabilă, deoarece o corporație este privită ca ceva de o existență veșnică și nu e de lipsă să se schimbe împuterniciții… ”

Societatea Watchtower a recomandat înregistrarea activității locale ca persoană juridică, nu doar pentru o mai bună organizare internă, ci și pentru a oferi un cadru legal de funcționare, în conformitate cu legislația țării. Această formă juridică a fost aleasă de frați prin constituirea A.M.I.R., cu scopul de a proteja drepturile și interesele membrilor, oferind totodată un cadru legal pentru desfășurarea activităților, administrarea bunurilor și relația cu autoritățile.

  Revista IONA partea III-a 1938, capitolul TOVARĂȘI paragraful 20:

„ Ar fi potrivit dacă Ionadabii ar conduce lucrătorii din grupă în serviciul din casă în casă în timpurile când servitorul de grupă care a fost numit după regulă este absent? Dacă un număr de persoane se strâng laolaltă ca sa ieie parte la serviciul din casă în casă și dacă servitorul grupului este absent și sunt prezenți numai Ionadabi care sunt devotați Domnului și arată zel pentru casa Sa, atunci este la loc dacă se alege dintre ei, o persoană care sa ieie conducerea în serviciu. " ...
prg. 26 „Observați că gabaoniții n-au avut nimic de-a face cu alegerea sau numirea leviților în serviciu, ci ei au ajutat leviților care au fost puși în serviciu după alegerea Domnului. Gabaoniții, care au fost făcuți tăietori de lemne și aducători de apă, au ilustrat desigur pe servii care îndeplinesc serviciul ce le este dat de preoții Domnului, adică de unșii casei Domnului. Gabaoniții și-au pus încrederea în Iosua că el se va grăbi să le vie în ajutor în bătălie și, când au fost foarte strâmtorați, au rugat pe Iosua să le vie în ajutor în marș forțat și au zis: „Nu părăsi pe robii tăi” (Iosua 10:6). Aceasta arată cum se bizuiesc alte „oi”, sau membrii mulțimii mari de oameni, pe aceea că Domnul Isus și membrii unși ai trupului Său îi conduc în luptă și fac aceasta spre ocrotirea și ajutorul lor. Îi roagă pe cei unși să fie zeloși în aceasta și toți care au spiritul Domnului se grăbesc la serviciu de a aduce ajutor la alte „oi”. Gabaoniții au trebuit să servească împreună cu israeliții, ceea ce arată că alte oi iau parte la serviciu și fac ceea ce îi îndrumă organizațiunea Domnului. Unii gabaoniți au ajutat mai târziu lui David și au fost puși în posturi importante. 1 Cronici 12:1-4. Din aceasta se vede că Ismaia „din Gabaon” a fost pus peste alții din grupă prin faptul că a primit o datorie de serviciu. Aceasta ilustrează că clasa reprezentată de el, adică oamenii care formează mulțimea mare de oameni, sunt puși în posturi de serviciu în organizația Domnului, deși nu sunt membri ai organizațiunii unse...”

Pasajul citat subliniază un principiu important care stă și la baza activității desfășurate de A.M.I.R.: atunci când conducerea desemnată în mod oficial nu este prezentă, nu poate fi urmată sau nu mai poate asigura îndrumarea lucrării, este pe deplin justificat și potrivit ca frați devotați, zeloși și loiali față de voința lui Dumnezeu — asemenea Ionadabilor — să preia responsabilitatea organizării și continuării serviciului de vestire.

În mod asemănător, după întreruperea legăturilor cu organizația centrală internațională, A.M.I.R. a simțit responsabilitatea de a continua lucrarea începută, nu ca un act de independență, ci ca o dovadă de loialitate față de Dumnezeu și de respect față de îndrumările primite anterior.

Faptul că lucrarea a fost reluată și dusă mai departe de frați simpli, dar devotați, reflectă spiritul îndemnat în acel pasaj: când conducerea oficială lipsește, devotamentul sincer și zelul față de Dumnezeu justifică asumarea conducerii activității, cu scopul de a nu întrerupe propovăduirea.

Astfel, întreaga lucrare desfășurată de A.M.I.R. se întemeiază pe acest principiu spiritual: credincioșii loiali, chiar dacă nu au o structură centralizată recunoscută internațional, nu au doar dreptul, ci și datoria de a continua propovăduirea veștii bune, în armonie cu învățăturile curate primite în trecut și confirmate prin studiu atent al Scripturilor.

În țările comuniste, organizațiile locale ale Martorilor lui Iehova fuseseră transformate în ținte directe de atac și au fost dizolvate într-o încercare răutăcioasă de a-i șterge din existență pe acești martori ai Împărăției lui Dumnezeu, lucru petrecut și în România în martie 1948. După interzicerea activității A.M.I.R. și scoaterea ei în afara legii, a urmat o perioadă de grele încercări și probe pentru frați, atât fizice, cât și spirituale. Mulți bărbați și femei au fost duși la închisoare pentru 10–20 de ani, acuzați pe nedrept, sau trimiși cu domiciliu forțat în Bărăgan, unde au suferit persecuții, anchete, bătăi și confiscarea literaturii. Din punct de vedere spiritual, mulți au rămas credincioși, unii murind chiar în închisoare, însă alții, nerespectând instrucțiunile Societății, au produs și răspândit literatură sub forma unor caiete șapirografiate, fără număr și fără autor.

Prezentăm în continuare instrucțiunile Societății, care interziceau săvârșirea acestor fapte fără știrea și controlul ei:

   Informator 29 AUGUST 1947, Scrisoarea secretarului din sucursala Berna, Alfred Rutimann către frații din România:

„... biroul din București este singur recunoscut pentru literatură în România; el singur prevede pe frați cu literatura Societății. Societatea nu recunoaște alți furnizori de literatură și în afara de organizația înființată și care funcționează pe baza instrucțiunilor de Organizare, cu grupele și servii ei de circuite din întreaga țară, frații să nu primească de la nimeni instrucțiuni. Eu cred că aș putea presupune că nimeni nu este în îndoială despre aceasta în România. ...”

   Informator 1 mai 1947, subtitlu „Lucrare producătoare de încurcătură”:

„... din Brooklyn ne întreabă cum se explică că s-au raportat cu multe mii de broșuri mai mult pe raportul de serviciu pe teren, decât este arătat pe raportul de magazie ca ieșite și de unde sunt răspândite cărțile legate? Cu ocazia pregătirii materialului pentru harta grupei ies la iveală lucruri surprinzătoare în unele grupe. De pildă într-o grupă unde au lucrat 29 vestitori timp de 6 luni au răspândit 3218 broșuri din care numai 547 au fost luate de la Societate iar 2771 broșuri au alunecat într-un mod necunoscut în grupa organizată și lucrătorii au lucrat pentru oameni egoiști care în numele Lui Iehova și cu drepturile legale ale Societății au băgat în buzunar prețul dublu al broșurilor, și din acest motiv Societatea nu poate să publice alte broșuri noi pentru lucrare. În această grupă aceeași situație există și cu privire la Buna Speranță. Trei părți din aceasta au oprit pentru ei sub diferite numiri și pe cea slabă, șchioapă și puțină au trimis-o la Societate, dar pe cea grasă au păstrat-o pentru ei. Servii din grupă sunt răspunzători că trec cu vederea astfel de lucruri. Dacă ei înșiși fac asemenea lucruri atunci cu atât mai grea este răspunderea. Societatea nu de aceea a organizat grupele, ca unii să lucreze pentru Petru iar alții pentru Pavel în numele Lui Iehova și sub ocrotirea pe baza drepturilor Societății. Rugăm deci pe frați să îndepărteze acest aluat din grupe acolo unde există....”

   „Cernerile secerișului”, pagina 34, 35, subtitlu „Tipărirea și legarea cărților”:

„Cărți, broșuri, reviste și altă literatură a Societății pentru Europa se va face și tipări numai la stabilimentele mai sus amintite. Toate stabilimentele de tipărire și legătorie ale Societății vor primi comandă pentru aceasta de la centrala din Brooklyn. Toate materialele, hârtiile, pânza și alt material se vor cumpăra numai pe baza unei cereri aprobate de centrala din Brooklyn. Forma, câtimea și calitatea tuturor tipăriturilor și legăturilor de cărți se vor hotărî de la centrala din Brooklyn. Stabilimentele de mai sus amintite din Europa vor proceda cu tipărirea lucrării numai după ce a primit de la centrala din Brooklyn o cerere prin care se comandă acea lucrare; iar instrucțiunile vor fi urmate îndeaproape în ceea ce privește forma, culegerea, etc. Nici un fel de cărți sau altă literatură nu se vor expedia de vreo branșă a centralei din Brooklyn decât pe baza unei comenzi a zisei centrale; cu excepția acestei comenzi stătătoare: 2 exemplare a tuturor publicațiilor noi de la oficiile branșelor se vor trimite imediat centralei din Brooklyn...”

Scrierile sapilografiate nu corespundeau ca formă și conținut literaturii originale primite până în anul 1948. Pentru cei interesați, punem la dispoziție comparații între aceste scrieri și publicațiile Turnul de Veghere din perioada menționată.

Aceste materiale sapilografiate au continuat să circule până în momentul în care, în caietele respective, au început să apară ilustrații, iar conținutul lor s-a îndepărtat treptat de învățăturile considerate autentice. În România, între anii 1968–1970, au apărut reviste noi care au modificat în mod substanțial explicațiile referitoare la „Înaltele stăpâniri” din Romani 13 și la Religie, aplicându-le în mod diferit față de literatura existentă anterior, inclusiv în ceea ce privește Martorii lui Iehova.

Aceste schimbări ne-au determinat să analizăm cu atenție, în lumina Bibliei, noile materiale. Observând diferențele evidente dintre revistele apărute după 1968 și cele primite până în 1948, am decis să ne separăm de cei care susțineau noile interpretări.

Continuând cercetarea, s-a constatat că modificările de conținut începuseră deja în caietele sapilografiate apărute în România după 1948, fără știrea sau controlul societății. Această constatare ne-a determinat ca, în anul 1972, să ne separăm de cei care promovau aceste caiete, care conțineau și referiri la traducerea „LUMII NOI”.

Deși procesul separării a generat discuții și neînțelegeri între diferite grupuri, cei care am rămas fideli literaturii originale de până în martie 1948 am continuat să funcționăm în unitate, la nivel național, prin studii regulate și prin activitatea de mărturie.

După căderea regimului comunist, prin bunăvoința lui Iehova, am avut posibilitatea de a ne reorganiza și reînregistra ca Asociația „Martorii lui Iehova” din România, persoană juridică morală (A.M.I.R.).

Întrucât unii dintre membrii asociației interzise în 1948, care păstraseră aceleași principii de credință, erau încă în viață în anul 1990, ne-am considerat continuatorii aceleiași asociații și am solicitat reînregistrarea sub același nume, cerere aprobată de Judecătoria Cluj-Napoca la 2 februarie 1990.

După această reînregistrare, persoanele care susținuseră caietele sapilografiate s-au organizat separat, sub denumirea „Asociația Credința Adevărată a Martorilor lui Iehova din România” (C.A.M.I.R.), denumire care nu apare în literatura Martorilor lui Iehova (vezi Informator, 1945).

Ulterior, au fost înregistrate și alte organizații, precum Organizația Religioasă a Martorilor lui Iehova și Asociația Creștină „Martorii lui Iehova”, apropiate ca principii de C.A.M.I.R.

Asociația „Martorii lui Iehova”, reintrată în legalitate după 42 de ani de interdicție, a început activitatea publică încă din prima lună, organizând două expuneri biblice la 11 și 25 martie 1990, urmate de alte adunări publice. Activitatea a continuat cu expuneri biblice în majoritatea orașelor țării, precum și cu lucrarea de mărturie din casă în casă, desfășurată fie înaintea expunerilor, fie independent de acestea.

Pe lângă activitatea de mărturie organizată la nivelul A.M.I.R., fiecare vestitor din grupele de studiu și-a asumat un teritoriu de mărturie în apropierea domiciliului, practică menținută până în prezent. Pentru instruirea lor, Martorii lui Iehova studiază regulat, de două ori pe săptămână, Biblia și literatura originală editată sub supravegherea societății Watch Tower până în 1948, din care reiese clar că datoria unui creștin consacrat este aceea de a da mărturie atât din casă în casă, cât și în public:

   „Vestitorul Numelui lui Iehova”, Nr. 5, 1937, „Lucru„ pagina 88 paragraful 38:

„...Satan dușmanul viclean caută acum să îndemne pe cei ce au început să meargă pe calea vieții să devină neglijenți, să se răcească, și apoi să se lepede de Iehova. Cine cugetă că lucrul pentru mulțimea mare de oameni trebuie făcut după Armaghedon și stăruiește în această părere coboară în grabă mare drumul spre nimicire sigură. Nu există nici un motiv pentru ce să poruncească Domnul oamenilor să caute smerenia și dreptatea pentru ca să fie ocrotiți în timpul mâniei Sale dacă după Armaghedon ar avea o ocazie mai bună să aparțină mulțimii mari de oameni. Este dreptul și privilegiul oamenilor binevoitori să audă acum adevărul, și Dumnezeu poruncește Martorilor Săi să le ducă adevărul; o neglijare din partea celor însărcinați de a face lucrul acesta ar însemna nimicirea lor. Domnul zice că nu numai clasa miresei trebuie să se consacre vestirii mesajului Împărăției, ci și oamenii care aud mesajul sunt datori să-l primească și să-l ducă și altora zicând: „veniți și luați apa vieții fără plată” (APOCALIPS 22:17). Oamenii de bine, ionadabii „alte oi ale Domnului” sunt de asemenea datori să ia parte în timpul de acum la răspândirea mesajului adevărului printre alți oameni...”

   „Vestitorul Numelui lui Iehova”, Nr. 11, 1937, „Îngrijirile Lui Iehova„ partea 2-a, pagina 191, paragraful 30:

„... În același mod Domnul Isus Christos a pus să se pregătească un ospăț în timpul venirii clasei lui Beniamin: totuși a trecut un timp destul de lung până la identificarea tuturor participanților și până când au început să ieie parte toți la această serbare. Un timp oarecare a fost o întrebare deschisă dacă ionadabii sau oamenii de bunăvoință pot să ieie parte la lucrul de mărturie din casă în casă sau nu: la timpul rânduit s-a înțeles pozițiunea lor adevărată și s-a văzut că este privilegiul tuturor acestora să ieie parte activă la lucru. Apoi a venit timpul când Domnul a descoperit celor ce-l iubesc și-l servesc că sărbătoarea corturilor a prezis cum rămășița unsă și oamenii de bunăvoință care formează mulțimea mare de oameni vor prăznui împreună sărbătoarea și Domnul a făcut cunoscut aceasta poporului Său pentru prima oară în 1936 deși pregătiri pentru această sărbătoare s-au făcut înainte de acest timp...”

   Turnul de Veghere Nr. 23, 1946, pagina 16, „Cine aude să zică vino”:

APOCALIPS 22:17. „Blândele alte „oi” au invitarea lui Christos Isus care este făcută de cunoscut și de rămășița clasei „miresei” Sale care este încă pe pământ. De aceea celor blânzi cari aud, de asemenea le sună porunca și obligația să spună în mod asemănător „VINO!” Această obligație le este impusă de mire, de marele propovăduitor uns al lui Iehova și aceasta este bine așa deoarece pentru scăpare este valabil principiul că nu trebuie numai auzit și crezut cu inima spre dreptate ci trebuie mărturisit și cu gura în fața altora. De aceea „celelalte oi” când sunt strânse la o singură „turmă” trebuie să facă o mărturisire în același mod cum este obligată rămășița unsă să facă aceasta. În această privință nu este deosebire între Israeliții spirituali și clasa „străinului” acestei națiuni. Din acest motiv pune IOEL 2:32 importanță pe aceea că „oricine va chema numele Domnului” găsește liberare și scăpare.”

O parte dintre frații noștri nu au fost de acord cu înregistrarea A.M.I.R. și nici cu activitatea de mărturie, alegând să se separe și afirmând că aceste responsabilități revin exclusiv rămășiței.

Prezentăm în capitolul 8 dovezi care arată că și „mulțimea mare” are aceleași datorii de serviciu privitor la înregistrare și punerea mărturiei.

Pe lângă faptul că A.M.I.R. a răspândit evanghelia Împărăției în rândul persoanelor care nu Îl cunosc pe IEHOVA Dumnezeu, organizația s-a adresat, atât în scris, cât și verbal, prin invitații repetate, tuturor celor care poartă numele de Martorii lui Iehova și care, pe lângă alte materiale, studiază și literatura sănătoasă publicată până în anul 1948. Scopul acestor demersuri a fost exprimarea dorinței sincere de a înlătura diferențele existente între A.M.I.R., C.A.M.I.R., A.C.M.I.R. și alte grupări separate neînregistrate.

   Turnul de Veghere Nr. 5, 1924, pagina 72, paragraful 45-47:

„...de multe ori sunt între frații în Christos pricini, ei luptă unii contra altora. Ei formează clase separate în același oraș, spre necinstea adevărului și împărăției. Ei socot că servesc Domnului, și nu Îi servesc. Căci corpul lui Christos nu este împărțit. Neemia, instruindu-și oamenii, le-a zis: „Să luptați pentru frații voștri,” și nu le-a zis: „să luptați contra fraților voștri”. Puterea rezidă în unitatea acțiunii. Creștinii nu sunt tari decât atunci când luptă unul pentru celălalt sub steagul Regelui.”

Intenția A.M.I.R. a fost — și rămâne în continuare — aceea de a prezenta adevărul și starea reală a lucrurilor, întrucât toți cei sinceri au dreptul să le cunoască pentru a putea adopta o atitudine corespunzătoare. Acest demers nu urmărește slăbirea altor grupări sau atragerea de noi adepți, ci reunirea, în serviciul vesel pentru IEHOVA, a tuturor celor care se hrănesc din acest izvor venit în mod teocratic de la Iehova Dumnezeu

Pentru a înțelege de ce nu ne identificăm ca o „religie”, ci ca o „credință”, este esențial să înțelegem originea și sensul profund al acestor termeni. Această analiză ne va ajuta să evidențiem diferențele fundamentale dintre cele două concepte, precum și motivele pentru care alegem să ne definim astfel.

Conform textului biblic original, „religia” (latină „religio”) și „închinarea” (greacă „threskos / threskeia”) au origini și sensuri profund diferite. Cuvântul „religia” provine din latinescul religio, termen folosit de păgânii din teritoriul actual al Italiei înainte de Christos pentru a desemna practici demonice și ritualuri păgâne. În relatarea din Eden, religia apare ca un sistem inventat de Diavol pentru a deturna omenirea de la adevărata relație cu Dumnezeu, bazându-se pe cuvântul unei creaturi, nu pe cuvântul Creatorului. În schimb, termenul grecesc threskeia, derivat din ebraicul darash („a căuta / a căuta pe Dumnezeu”), desemnează slujirea sau serviciul adus lui Dumnezeu, căutarea Lui în spirit și adevăr, așa cum este prezentată în Scriptură. „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr." – Ioan 4:23, 24

Astfel, religia este un sistem omenesc, centrat pe tradiții, formalism și ritualuri exterioare, fără garanția unei relații vii cu Dumnezeu. Adevărata închinare, însă, este o practică spirituală izvorâtă din ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și dintr-o relație personală cu El, independentă de formele exterioare. Potrivit Bibliei, adorarea lui Dumnezeu în spirit și adevăr este de la El, pe când religia, așa cum a apărut la început, este de la adversarul Lui și urmărește înlocuirea ascultării autentice cu o formă falsă de devoțiune.

În multe traduceri ale Bibliei, cuvântul grecesc „threskos” – care înseamnă „închinare” – a fost tradus greșit cu „religie”. Această schimbare a făcut ca oamenii să confunde închinarea adevărată cu religia, care adesea este doar un sistem omenesc de tradiții și ritualuri.

Ca membrii A.M.I.R., cunoscând această diferență, ne numim o „credință”, nu o „religie” în sensul folosit astăzi al cuvântului. Credința urmată este o închinare curată față de Dumnezeu, așa cum este descrisă în Biblie – o relație bazată pe ascultare și adevăr, nu pe ritualuri inventate de oameni.

*(mai multe despre acest subiect găsiți în cartea „Adevărul vă va face liberi” 1947, disponibilă la secțiunea „Literatură” și audio la secțiunea „Subiecte”)

După 1948, toată activitatea Martorilor lui Iehova din România a fost scoasă în afara legii iar literatura Watchtower nu a mai fost tradusă și publicată. După înființarea A.M.I.R. în 1990, s-a analizat starea de lucruri cu scrierile Watchtower de după 1948 și s-au găsit mai multe abateri de la direcția inițială a învățăturilor și adevărurilor fundamentale, printre care amintim: schimbarea înțelegerii privind „Stăpânirile înalte din Romani 13:1”, preluarea „Religiei” ca formă de închinare și îndoctrinarea membrilor ca să se supună fără examinare critică a scrierilor W.T.

11.1 „Stăpânirile Înalte” din Romani 13:1

În literatura publicată înainte de anul 1948, expresia „Stăpânirile cele mai înalte” menționată în Romani 13:1 era interpretată ca referindu-se la Iehova Dumnezeu și la Isus Christos. În sprijinul acestei explicații, am inclus mai jos trei reviste care abordează în detaliu acest subiect:

   Lumina Bibliei, 1 mai 1930, Nr. 5, paragraful 2:

„ Îndrumarea cuprinsă în Romani 13 a fost aplicată în mod greșit mult timp. Aplicarea ei greșită a servit ca bază învățăturei false, că regii și domnitorii depe pământ, ar avea drept lăsat de Dumnezeu ca să domnească asupra popoarelor și să-i apese. ”

   Vestitorul numelui lui Iehova, 15 Aprilie 1933, Nr. 8, subtitlu „Stăpânirile înalte”, paragraful 28:

„ „Stăpânirile înalte” sunt aceia din organizația lui Iehova, cărora le-a transmis autoritatea, ca în Numele lui Lui să execute un lucru. Iehova și Christos Isus sunt „stăpânirile înalte”, la care însuș Iehova este Stăpânirea cea mai mare.“ “

   Vestitorul numelui lui Iehova, Iulie 1936, Nr. 7, subtitlu „Înaltele stăpâniri”, paragraful 20:

„ Diavolul a îndemnat pe conducătorii religioși să ieie, în stăpânire acest text biblic (Romani 13:1) și să facă pe oameni să creadă că „înaltele stăpâniri” ar fi bărbați cari ocupă pozițiunile oficiale în guvernul acestei lumi; și stăpânitorii pământești au fost foarte bucuroși de această interpretare a textului fiindcă oamenii cari au crezut această interpretare sunt cu atât mai supuși puterii lor. Urmașii adevărați ai lui Christos Isus în schimb știu foarte bine că datoria și obligațiunea lor constă din aceea de a servi pe Dumnezeu, și că în toate cazurile în cari legile făcute de oameni sunt contrare legii lui Dumnezeu, servul lui Dumnezeu trebuie să asculte de legea lui Dumnezeu în loc de legea oamenilor. (Faptele Apostolilor 4:19 ; 5:29) ”

Examinând literatura publicată ulterior de „Watch Tower Bible and Tract Society”, observăm o schimbare semnificativă în modul de interpretare a versetului din Romani 13:1. În ediția W.T din 15 iunie 1952 (în limba engleză), autoritățile lumești sunt recunoscute explicit ca făcând parte din „stăpânirile înalte” menționate în textul biblic. Cităm astfel:

   W.T. 15 Iunie 1952, Nr. 12, pagina 373, paragraful 1, în engleză:

„ În prezent creștinii se confruntă cu două forțe superioare. Această situație nu este una nouă. Creștinii din primul secol după Cristos se aflau în aceeași situație; la fel și izraeliții după anul 607 î.C., când și-au pierdut suveranitatea națională în fața națiunilor neiudaice. În toate aceste trei cazuri, una din forțele superioare este una pretinsă, temporară, cu o superioritate tolerată și limitată – cea a guvernelor făcute de oameni, sau Cezarul acestei lumi vechi. Cealaltă autoritate superioară este adevărata forță divină, absolută și veșnică – cea a superiorității nelimitate a lui Iehova Dumnezeu.
În această perioadă ... înainte de Armaghedon, martorii lui Iehova sunt capabili în mod clar să-și precizeze relația legală și îndatoririle față de cele două autorități guvernatoare, ambele aducând obligații asupra supușilor creștini. Poziția lor legală este invincibilă. ”

11.2 Schimbarea înțelegerii cuvântului „religie”

În capitolul precedent a fost menționată originea termenului „religie”, precum și distincția dintre religie și închinarea adevărată adusă lui Dumnezeu, conform cărții publicate în anul 1947, intitulată „Adevărul vă va face liberi”.

O altă explicație a cuvântului religie, o avem în broșura „Ocrotire” - 1936, din care cităm:

„ Religiunea este un fel de cult practicat de creaturi, la care ele se dedau recunoscând o putere mai înaltă, şi a cărui formalism sau practicare găseşte sprijin sau „autoritate” numai în tradiţiune. O astfel de autoritate constă din învăţături omeneşti cari au fost transmise prin tradiţiune din generaţiune în generaţiune. Tradiţiunea înseamnă transmisiunea unei cunoştinţe, (a unei învăţături, practicări sau forme) sau datine de închinare din strămoşi în urmaşii lor. Religiunea, după cum arată Sfânta Scriptură, nu este sprijinită de Cuvântul lui Dumnezeu. “

După anul 1950, odată cu înlocuirea treptată a termenului „închinare” cu cel de „religie” în discursul și în publicațiile Watchtower, au început să apară numeroase întrebări și nelămuriri în rândul cititorilor revistei Turnul de Veghere. Această schimbare de vocabular a generat discuții privind sensul profund al celor două concepte și implicațiile lor.

   W.T. 15 August 1951, Nr. 16, pagina 511, în engleză:

„ De ce a aprobat Societatea Watchtower brusc folosirea cuvântului „religie” cu privire la închinarea martorilor lui Iehova? P.L., New York.
…
Cuvântul „religie” este folosit în Bibliile în limba engleză în mai multe locuri. Este folosit în Versiunea Regele Iacob (King James) la Iacob 1:26, 27. Acolo, Iacob face distincția între religia zadarnică sau falsă (1:26) și religia pură sau adevărată (1:27), și o face calificând în mod corespunzător același cuvânt grecesc, threskeia. Cuvântul grecesc threskeia este echivalentul cuvântului latin religio, ambele însemnând pur și simplu „formă de închinare”, care poate fi adevărată sau falsă. Din latină, religio a fost preluat în engleză ca religion.
…
Această viziune asupra folosirii cuvântului „religie” nu a fost adoptată dintr-odată de către Societate. Cititorii atenți ai publicațiilor Societății au observat că, în ultimii ani, atunci când era discutată religia, publicațiile aveau grijă să limiteze orice condamnare doar la religia falsă. “

   W.T. 1 Martie 1954, Nr. 5, Cap. „Reparatorii și Restauratorii Religiei Adevărate”, pagina 141, în engleză:

„ Religia adevărată este închinarea adevărată adusă lui Iehova. Religia falsă cuprinde tot ceea ce se opune închinării față de Iehova. Cuvântul „religie”, în forma sa cea mai simplă și obișnuită, înseamnă „o formă sau un sistem de închinare”.
…
Indiferent de existența a mii de religii diferite, există doar o singură religie adevărată, și aceasta este închinarea adusă Dumnezeului Cel Prea Înalt, al cărui nume este Iehova. Această religie adevărată a fost acum restaurată pentru oameni. “

11.3 Îndoctrinarea membrilor pentru acceptarea necritică a scrierilor

În scrierile disponibile în limba română înainte de anul 1948, se evidențiază în mod repetat importanța abordării „bereene” în studierea publicațiilor Watchtower. Această metodă presupune examinarea atentă a învățăturilor în lumina Bibliei, considerată singura autoritate inspirată și supremă.

Toate publicațiile erau prezentate ca fiind subordonate Cuvântului lui Dumnezeu, iar cititorii erau încurajați să le compare cu Scriptura, care trebuia să rămână etalonul, cumpăna și criteriul final de validare. Nu se cerea acceptarea automată a ideilor prezentate, ci verificarea lor riguroasă, asemenea credincioșilor din Bereea, care cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ceea ce li se spunea era așa. Un exemplu avem în continuare în:

   „Organizațiunea Teocratică și Corporația ei Guvernatoare”, 1948, paragraful 39:

„ Să nu socotim că această corporațiune guvernatoare pe pământ, astăzi, ar fi o corporațiune inspirată. Noi să le cerem acestor servi, să fie strâns legați de Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, să conducă afacerile în armonie cu el, precum și să publice mesajul extras din el. “

În literatura apărută în limba engleză, în special după anul 1950, se observă o schimbare semnificativă de ton și direcție. Publicațiile Watchtower au început să promoveze tot mai intens ideea de loialitate absolută față de „serv”, prezentat ca și canalul exclusiv de comunicare cu Dumnezeu.

Această loialitate era definită nu doar ca respect, ci ca ascultare necondiționată, supunere totală și acceptare fără discernământ a interpretărilor și explicațiilor oferite de Societate. Cititorii erau îndemnați să nu pună la îndoială învățăturile prezentate, iar orice tentativă de analiză critică, întrebări sincere sau opoziție față de aceste „noi adevăruri” era interpretată ca o împotrivire directă față de Iehova însuși.

Această abordare este în contradicție profundă cu spiritul „bereean” promovat în scrierile anterioare, în care credincioșii erau încurajați să verifice totul în lumina Scripturii, să cerceteze cu atenție și să se asigure că învățăturile corespund cu Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. În locul cumpenei biblice, s-a instalat treptat autoritatea „servului”, iar discernământul personal a fost înlocuit cu conformismul religios.

W.T. 1 Februarie 1952, Nr. 3, pagina 79, paragraful 11, în engleză:

„ Suntem noi, ca indivizi, însărcinați cu aducerea hranei la masa spirituală? Nu? Atunci să nu încercăm să preluăm atribuțiile servului. Ar trebui să mâncăm, să digerăm și să asimilăm ceea ce ne este pus înainte, fără să respingem părți ale hranei doar pentru că nu se potrivesc gustului nostru mental. Adevărurile pe care trebuie să le publicăm sunt cele furnizate prin organizația servului credincios și înțelept, nu opinii personale care contrazic ceea ce servul a oferit drept hrană la timpul potrivit. “

W.T. 15 iunie 1952, Nr. 12, pagina 381, paragraful 24, în engleză:

„ Dar acea perioadă anterioară de nesupunere este acum în urmă. Acum că am adoptat noua cale, să o facem cu deplină înțelegere.
…
Nu vă asumați riscul de a nemulțumi autoritățile teocratice superioare prin vreun act de necredincioșie. Acest lucru ar putea însemna să nu primiți viața veșnică în noua lume. Este bine ca vechile scrupule și obiceiuri să fie lăsate deoparte. Noile îndatoriri, identificabile din Scripturi, este bine să fie acceptate și îndeplinite de fiecare dintre noi. Să fim motivați să ne dedicăm toată energia și resursele noastre unei supuneri totale față de guvernarea lumii noi. Să dăm totul pentru ca această nouă cale să aibă succes “

11.4 Concluzie

Ca membrii A.M.I.R., în urma unei analize comparative între scrierile disponibile în limba română anterior anului 1948 și cele publicate ulterior în limba engleză de către Watchtower, am ajuns la concluzia că reluarea legăturilor și continuarea studiului literaturii Watchtower post-1948 nu mai este posibilă. Această decizie se bazează pe constatarea unei schimbări semnificative în direcția învățăturilor, inclusiv în privința adevărurilor fundamentale, dar și a altor scrieri și practici, ca de exemplu, în 1992, „Watch Tower Bible and Tract Society” a devenit organizație non-guvernamentală (ONG) asociată cu Națiunile Unite (UN); această poziție fiind în contradicție cu învățăturile transmise încă din anii ’30-’40, prin care Națiunile Unite erau numite instrumentele Diavolului.

În consecință, s-a hotărât păstrarea studiului și distribuției doar a literaturii originale, provenite din sursele oficiale Watchtower de dinainte de anul 1948, aceasta fiind convingerea noastră că este în armonie cu învățătura clară și adevărată a Sfintelor Scripturi.